Knowledge subverts love: in proportion as we penetrate our secrets, we come to loathe our kind, precisely because they resemble us.

The multiplication of our kind borders on the obscene; the duty to love them, on the preposterous.

In numele si sub teroarea ei (plictiselii, n.m.) parasesc oamenii caminul si moartea agreabila legata de el si se avanta in lume, spre a muri undeva fara acoperis si fara lacrimi; adolescentii se gandesc la sinucideri in zile infinite de primavara, iar servitoarele fara amanti se lamenteaza duminicile, de parca inima lor e un cimitir in care mortii nu pot dormi.

The fact that life has no meaning is a reason to live-moreover, the only one.

Tristetea, ca si suferinta, ne revela existenta, deoarece în ele avem în constiinta separatia noastra de lumea obiectiva si nelinistea care da un caracter tragic vietuirii în existenta.
Daca ar exista un zeu al tristetii, lui nu i-ar putea creste decât aripi negre si grele, pentru a zbura nu înspre ceruri, ci în infern.

As long as one believes in philosophy, one is healthy; sickness begins when one starts to think.